La o suta de ani de la rascoala tara-nilor, in comuna Vlasinesti au ramas franturi din povestile parintilor, o poza si doua-trei pagini in manuale-le de istorie. A disparut conacul, a disparut grajdul, au disparut chiaburii. Acum, copii nu stiu cine-i Basescu, Balcescu, ce-i Rascoala si la ce foloseste ea ...
Sprijinit intr-un toiag cocosat si noduros, batranul patrunde in biroul primarului lipind usa de perete. Si-a luat grijile si cei 80 de ani batuti pe muchie in carca si a plecat cu jalba la primar tocmai din satuâ al vecin. Isi indreapta ochelarii betegi pe nas, ca doua lupe bifocale, ii masoara agitat pe toti cei din camera si cu o voce gajaita striga: "Domn primar, mie sa-mi dati pamantul!".
"Da, bre, vino maine cu actele si le punem la dosar", ii raspunde primarul, un tanar inconjurat de dosare cu diverse probleme, intinse care-ncotro pe birou, si de patru femei care tot trebaluiesc prin birou, iesindu-le numai nasul din hartii. Batranul pleaca, iar usa scartaie in urma lui. "Vedeti? Ce rascoala, ce 1907... Aici, in Vlasinesti, e in fiecare zi o rascoala, o revolutie...", zambeste complice in coltul gurii. Cu o suta de ani in urma, exact pe locul unde se afla acum biroul primarului, un cal pursange, crescut si antrenat pentru curse, rumega in liniste, iar pe locul unde tanti Florica, asezata pe un scaun subred, completeaza niste hartii ale satenilor, o iapa de rasa buna statea sa fete. Aici era grajdul unuia dintre chiaburii de pe aceste meleaguri. Practic, din grajd nu a mai ramas nimic. Iar cladirea actuala a primariei este un fel de chicineta, construita mai tarziu, unde 12 angajati se inghesuie in patru camarute.
Copilul si 1907. Satul Sarbi. Dupa Ungureni. Inainte de Miron Costin. Din Vlasinesti ajungi dupa cum te taie capuâ. Mai multe carari se desprind din drumul principal si o iau la sanatoasa, ciopartind un camp de sute de h
