In fiecare dimineata, inainte de a merge la scoala, luam micul dejun in bucatarie si ascultam radioul, singurul radio din acea perioada. In fiecare dimineata vocea calda, dar puternica a unui domn umplea incaperea. Nu stiam atunci, aveam 8 - 9 ani, ca acel om este un profestionist, un model pe care dupa 12 ani voi avea onoarea sa il urmez. Vocea, omul, modelul a fost, este si va fi Paul Grigoriu.
Eram un copil care a ascultat o voce si care si-a creat in timp un model. Poate ca sunt norocoasa ca am avut sansa de a-l intalni si de a lucra cu domnul Grigoriu, dar chiar daca nu se intampla, stiam clar ca cine vreau sa fiu - el era modelul meu. Am facut Facultatea de Jurnalism si m-am angajat la un post la Antena Satelor. Cineva de la Radio Romania m-a auzit si mi-a propus sa lucrez pentru postul national, la emisiunea de dimineata. Domnul Grigoriu nu mai lucra la Matinal, dar am avut ocazia sa il cunosc si sa lucrez cu el pentru alte emisiuni. I-am spus ca il ascult de cand eram in clasa 1 si a inceput sa rada, m-a mangaiat pe cap si din acel moment m-a invatat cum sa devin o profesionista.
Astazi, din pacate, fiecare are o alta conceptie despre ideea de model. Nu spun ca nu sunt bune, sunt si astazi oameni acceptati ca modele in mod unanim, dar nu prea sunt urmati. Prin prisma meseriei de jurnalist, am reusit sa cunosc oameni de care nimeni nu a auzit, oameni pe care i-am promovat pentru ca aveau ceva de spus, a caror cariera era demna de urmat. Un astfel de nume este Adriana Jalba, o tanara cercetatoare plecata sa studieze la Bruxelles. Ea a primit o bursa de la Comisia Europeana pentru a studia in domeniul biologiei vegetale. Un alt exemplu este violonistul Alexandru Tomescu. Tanar, entuziast, increzator in fortele proprii. A reusit sa umple salile de spectacol atat de oameni tineri, cat si de cei trecuti de prima tinerete. Este perfect actual,
