Pentru o privire mai profundă asupra campaniei din Libia, FP România a stat de vorbă cu profesorul Anatol Lieven de la King’s College – Londra, care vede o ţară scindată pe linia din timpul antichităţii romane. Masacrele se duc însă cu arme noi.
La 12 zile de la preluarea tuturor operaţiunilor din Libia de către NATO, campania pare să fi intrat într-un impas strategic. Cel puţin aşa vede ultimele evoluţii din teren generalul Carter Ham, cel care a comandat operaţiunile înainte de a fi preluate de către Alianţă. Între timp, frustrările rebelilor faţă de erorile NATO au crescut: trei convoaie ale rebelilor au fost confundate ca aparţinând trupelor lui Gaddafi şi lovite. Mai mult, i se reproşează NATO că face prea puţin pentru a susţine adecvat o ofensivă către vest.
Anatol Lieven: Scindare de facto
Libia se scindează, de facto, de-a lungul unei linii care coincide cu graniţa de acum 1700 de ani, dintre Imperiul Roman de Răsărit şi Imperiul Roman de Apus, frontieră care despărţea provincia Tripolitiania de Cyrenaica. Este clar că rebelii au susţinere masivă în estul Libiei. În mod similar, Gaddafi pare să se bucure de un sprijin autentic în Tripoli şi Sirte.
O recucerire a Benghaziului de către trupele lui Gaddafi ar fi condus la un masacru; dar acelaşi lucru ar putea fi adevărat şi în cazul unei cuceriri a vestului Libiei de către opoziţie. Aşadar, mi se pare că trebuie să prevenim recucerirea Benghaziului de către Gaddafi, că nu trebuie să încurajăm o ofensivă a rebelilor spre Tripoli, şi că trebuie să ne propunem forţarea unei încetări a focului.
Pe de altă parte, dacă începem să bombardăm masiv poziţiile urbane ale lui Gaddafi în sprijinul rebelilor şi dacă îi înarmăm, urmând ca mai apoi să fim martorii unor crime în masă săvârşite de aceştia, atunci am abuzat grotesc de rezoluţia ONU, iar Rusia, Turcia, China şi U
