În trecut, prognosticul acestei afecţiuni era rezervat, rata supravieţuirii la cinci ani fiind sub 10%. În ultimii ani, rata de supravieţuire la cinci ani a crescut la 75%. Îmbunătăţirea prognosticului s-a datorat diagnosticării precoce şi asocierii dintre chimioterapie, chirurgie şi radioterapie. (...) În seriile de cazuri din trecut, evoluţia era întotdeauna mortală, într-o perioadă ce nu depăşea niciodată trei ani. Este greu de ştiut dacă era vorba de SE veritabile sau de alte tumori osoase prinse în aceeaşi clasificare. Odată cu utilizarea combinată a chirurgiei radicale prin amputaţie cu radioterapia, supravieţuirea la cinci ani a crescut la 10–15%. Introducerea chimioterapiei a crescut considerabil rata de supravieţuire la cinci ani. Utilizată în asociere cu radioterapia şi chirurgia radicală, a dus la supravieţuire la cinci ani de 50–75%. Studiile recente arată că prognosticul depinde de tipul de tratament, dar şi de alţi factori.

Clasificarea lui Enneking, bazată pe • gradul histologic • localizare • existenţa sau nu a metastazelor, este rezervată tumorilor cu celule conjunctive şi nu celor cu celule mici. Cu toate acestea, face posibilă, la pacienţii cu SE, definirea individuală a riscului de recidivă locală şi de metastazare la distanţă, conducerea chimioterapiei şi a intervenţiei operatorii, precum şi stabilirea unui tratament complementar, în funcţie de mai mulţi factori.

Dintre semnele clinice, febra prezentă în momentul diagnosticării acompaniază formele cele mai s Publicitate evere. Un studiu prognostic arată că din 13 cazuri febrile, s-au observat şapte recidive, iar din 53 de cazuri afebrile, doar opt au avut recidive. Hiperleucocitoza, valorile crescute ale VSH şi LDH sunt, la unii pacienţi, semne de gravitate.

Prezenţa metastazelor, mai ales cele diseminate, este un factor de prognostic prost, indiferent de lo