A trecut si revolutia. Nu mai zice nimeni nimic. Ca si cum nu mai departe de luna trecuta intregul popor dezlantuit n-ar fi strigat prin reprezentantii sai la Bucuresti: „Cine nu sare/ Cine nu sare/ Ori e gabor/ Ori e prost de moare” etc. Desigur, acum, la rece, multi vor sa faca uitata fervoarea revolutionara cu care au sarit. Uneori in moduri antologice. Dar nu despre sensibilitatile lor e vorba. E vorba despre Istorie. O revolutie devine Revolutie cu adevarat abia dupa ce se incheie. Reconstructia ei post-factum, in memorie, analize si interpretari este decisiva, ea fiind factorul care-i da semnificatie si relevanta la scara Istoriei Nationale si Universale.
Asadar sa nu ne luam cu mondenitati si sa lasam treaba neterminata. Cu atat mai mult cu cat identitatea Revolutiei din Ianuarie este inca neclara: A fost sau nu a fost? Si daca da, ce fel? Care a fost natura ei? Impotriva cui? Si pentru ce? Scopul si durata? Ce nume sa-i dam: „ Marea”? „Nationala”? „Glorioasa”? Si mai ales: A biruit? Sau nu?
Iata intrebari serioase. E clar ca ceva e in neregula daca nu dam un raspuns la atatea necunoscute. Cum am vrea sa intre in Istorie daca nici macar n-are un nume cat de cat pasabil si habar nu avem daca si-a atins sau nu obiectivele propuse?! Pe scurt, se cere un angajament intelectual serios, pana la capat. Degeaba avem centrare/ daca nu-i finalizare, cum s-ar spune in limbaj revolutionar.
In acest punct, cititorul va replica: „Bine, inteleg, domule Aligica. E groasa: Efortul si sacrificiile Poporului se pot duce pe apa sambetei din superficialitate si delasare. E corect ce observati. Dar ce propuneti? Aveti si o solutie?”
Raspuns: Am. E evident: Infiintarea Institutului Roman pentru Studierea si Prezervarea Memoriei Revolutiei din Ianuarie „Vasile Ernu” (IRSPMRIVE). Condus de reputatul ganditor si praxeolog omonim (alaturi de colegi cum ar fi -p
