Plină de energie, cu ochii luminoşi şi zâmbitori, Mioara Manea Arvunescu este unul dintre acei focşăneni remarcabili despre care puţini dintre concetăţenii săi au auzit. Primadonă şi prim solistă la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, Mioara Manea şi-a dedicat întreaga viaţă operetei, pe care o respiră prin toţi porii. Anul acesta împlineşte 50 de ani de viaţă şi 25 de ani de carieră.

Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” va ajunge pentru prima oară la Focşani în acest sfârşit de săptămână, între 19 -21 aprilie, într-o microstagiune de spectacole, la iniţiativa focşănencei Mioara Manea Arvunescu, primadonă şi prim solistă, pe care am avut privilegiul de a o cunoaşte în urmă cu câteva zile. „Sunt un om căruia îi place să tră-iască în prezent. Mi-am dat seama, din tot ce se întâmplă în lumea asta, că este important să trăim clipa”, spune despre ea Mioara Manea.

Pasiunea pentru muzică a început de la o vârstă foarte fragedă, pe când fetiţa de atunci asculta vrăjită romanţe la radio. Primul recital a fost la vârsta de doar trei ani, la Casa Armatei din Focşani, după cum îşi aminteşte artista. „De când eram mică m-am trezit cântând. Îmi plăcea când cântau romanţe la radio. Şi mama mai avea o prietenă care cânta foarte frumos, ca o pri-vighetoare, şi aşa de tare mi-a plăcut şi am zis că vreau şi eu să cânt ca ea. Şi am început la 3 ani, cântam o canţonetă... «Sono tanto felice...». Şi am cântat-o la Casa Armatei, la trei ani. Asta a fost calea. Am făcut pian de performanţă, apoi am intrat la Conservator la pian. Tot liceul am făcut canto”, ne-a povestit Mioara Manea.

Muzica a presupus însă şi multe sacrificii, încă din copilărie. Dorindu-şi nespus să urmeze „calea” artistică şi pentru că în Focşani nu erau condiţii pentru a face performanţă, părinţii au d