Localitatea Colibiţa este situată la 38 de kilometri de municipiul Bistriţa şi îşi are începuturile în anul 1850. În anul 1979 satul este strămutat în apropiere, la Miţa, pentru a face loc unui lac de acumulare. Noul lac de acumulare, care avea scopuri cu totul practice, nu face altceva decât să înfrumuseţeze zona, care începe să fie tot mai populată.

În anul 1850 chiar pe locul unde acum se află lacul de acumulare Colibiţa se găseau doar 14 locuitori, care şi-au construit o „moară” pentru tăiat lemne şi o biserică în 1869. În acelaşi an se construieşte şi un drum care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, pentru a favoriza transportul de material lemnos.

Numele de Colibiţa vine de la „colibe”, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat locul pitoresc într-o localitate. Primul care numeşte noul sat „Colibiţa” este preotul de atunci, Vasile Pavel.

În jurul anului 1918, la Colibiţa vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi care construieşte mai multe case şi vile pentru saşii din Bistriţa. Odată cu prima vilă, construită în anul 1922 se pun bazele unei staţiuni nerecunoscută oficial nici astăzi.

Vilele şi casele saşilor sunt completate de aşezămintele construite de către locuitorii văii Bârgăului. În 1966 localitatea avea deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818.

În anul 1925 o asociaţie de medici din Cluj construieşte un sanatoriu, care a funcţionat până în anul 1944, când a fost incendiat. De asemenea, până în anul 1967 funcţionează la Colibiţa şi o tabără pentru elevi, care devine staţiune. Aceasta dispare odată cu construirea barajului de acumulare.

În anul 1979 satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi lacul de acumulare.

@N