Până acum, sporurile şi stimulentele acordate în administraţia centrală au fost o formă de-a camufla creşterile salariale din sectorul bugetar. Însă atunci când cheltuielile salariale totale s-au apropiat de 10% din PIB iar bugetul n-a mai putut să le acopere, sporurile şi stimulentele au devenit principala ţintă a tăierilor. Anul trecut, planul agreat de Guvern şi FMI a fost ca o parte dintre bonificaţii să fie inclusă în salarii, iar altă parte să nu mai fie acordată deloc. Noile veniturii erau stipulate clar în legea salarizări unice.

În realitate, legea salarizării unice n-a mai fost aplicată, iar angajaţii au rămas doar cu salariile de încadrare.

Cât câştigă, de fapt, angajaţii din Finanţe. În luna aprilie, pentru care toate ministerele au fost obligate să publice date despre venituri, cei aproximativ 1.400 de angajaţi din aparatul central al ministerului aveau un salariu mediu brut de încadrare puţin peste 1.800 de lei şi un stimulent mediu de încă aproape 2.100 de lei, ceea ce înseamnă un venit mediu total de 3.900 de lei brut, adică un salariu net de 2.700 de lei. După tăierea salariilor de bază cu 25% şi pierderea stimulentelor, angajaţii de la Finanţe ar fi rămas cu o medie de 1.350 de lei brut, ceea ce înseamnă puţin sub 1.000 de lei net. Adică, cu 63% sub nivelul lunii iulie.

Unde au dreptate sindicaliştii. Scăderea de venituri a fost mai mare de 25%, iar veniturile ultimei luni au fost mai mici decât cele cuvenite.

Unde greşesc sindicaliştii. Au crezut că reducerea de 25% va fi aplicată doar la salariul de bază, motiv pentru care au insistat pentru perpetuarea sistemului de stimulente.

Unde are dreptate Guvernul. Stimulentele nu erau acordate cum ar fi trebuit, după merite şi responsabilităţi, ci aproape uniform.

Unde greşeşte Guvernul. Eliminarea fără discriminare a stimulentelor face ca scăderile cele mai mari de veni