La o aruncătură de băţ de malul bulgăresc, în zona Ianca Gura Padinii, nepăsarea autorităţilor a dus la "măcelărirea" a zeci de tone de peşte. Tonele de amoniac sau clor deversate în apele Dunării nu sunt singura cauză a decimării faunei. La o aruncătură de băţ de malul bulgăresc, în zona Ianca Gura Padinii, pe canalele de desecare a Dunării, cea mai semnificativă cauză a dispariţiei fondului piscicol este nepăsarea autorităţilor, care, controlat, au "măcelărit" zeci de tone de peşte.
Mii de peşti zac morţi de o parte şi de alta a canalelor de desecare, aflate în zona localităţii Ianca, judeţul Olt. Iar alte zeci de tone de peşte vor muri din cauza lipsei de oxigen din apa rămasă, încă, în canalul principal de desecare, lung de 10 km. În plină perioadă de prohibiţie, autorităţile plimbă pisica răspunderea de la o autoritate la alta. Nimeni nu este vinovat. În afara... peştilor, care au ajuns fără voia lor în canalele nimănui.
LUNCA POTELU. Până în anii 60, în Lunca Potelu, din Ianca, apele au fost stăpânul ţinutului. Apoi, într-o acţiune a regimului "Ceauşescu", de redare a unor terenuri agriculturii, aici a apărut cea mai mare staţiune de cercetare pomicolă din România. Aşa au rămas lucrurile până în martie 2006. Atunci, când cerul s-a spart, s-a luat decizia inundării controlate a întregii Lunci. A apărut un lac imens, Dunărea revenise acasă, pe o suprafaţă de 15 km pătraţi. Pomii "s-au dus dracului", aşa cum ne spun ciobanii din zonă, construcţiile aşijderea, iar peştii au devenit stăpânii unui areal imens. 600 de milioane de metri cubi de apă formau cel mai mare luciu din zonă. De câteva săptămâni, apele s-au retras. Clădirile au văzut din nou lumina zilei, pomii au rămas ca triste amintiri selenare ale unei epoci apuse brusc. Aparent, în zonă, proprietar este IAS-ul. Care, la rândul lui, a pierdut terenul în favoarea ADS. Care ADS a uit