La implinirea a 60 de ani de la sfarsitul celei de-a doua mari inclestari mondiale, mijesc acum zorile sperantei ca umbra pe alocuri inca persistenta a Ialtei deasupra Europei sa se risipeasca definitiv.
Cu sase decenii in urma, cand fascismul isi traia ultimele zile, popoarele continentului scaldat in sange credeau ca niciodata nu va mai fi posibila incalcarea brutala a vointei lor de a trai in libertate si de a se bucura de binefacerile democratiei.
Amarnica iluzie! In intalnirea lor de la palatul de vara din Crimeea al fostilor tari, liderii celor trei mari puteri ale coalitiei victorioase, Roosevelt, Churchill si Stalin, s-au targuit pentru a-si promova interesele, pe seama popoarelor din jumatatea estica a Europei, peste a caror viata avea sa se lase lunga noapte a ocupatiei sovietice si a tiraniei comuniste.
Pentru aceste popoare, totalitarismul brun avea sa fie schimbat, sub ochii indiferenti ai Occidentului, cu cel rosu. Marile nedreptati decurgand din nepasarea manifestata de puterile occidentale fata de tarile est si central-europene au fost recunoscute acum de presedintele Bush, care a infierat intelegerea de la Ialta ca fiind "una din cele mai mari greseli din istorie".
Aceste afirmatii nu si-au gasit, insa, ecoul cuvenit din partea Moscovei, care continua sa vorbeasca de "eliberarea" popoarelor rasaritene, desi asemenea clisee rostite cu limba de lemn apar astazi ca total golite de sens. Comunismul si fascismul sunt "gemenii" asasini ai secolului XX, cu zeci de milioane de victime, fie in numele luptei de clasa, fie in numele luptei de rasa.
Gulagul are acelasi chip cu Holocaustul, si atata vreme cat acest adevar nu va fi recunoscut, sechelele razboiului nu vor fi disparut pentru totdeauna.
Misiunea istoriei este tocmai de a spune sau a restabili adevarul si acesta este sensul propune
