Presă scrisă, literatură, şi, mai nou, televiziune. Indiferent ce face, Menuţ Maximinian rămâne el însuşi, cu calităţile şi defectele lui. De multe ori nu are încredere că face bine ceea ce face, dar în acelaşi timp ştie că acolo e locul lui şi nu vrea decât să devină mai bun. Prin ce se distinge Menuţ Maximinian faţă de ceilalţi este tocmai prin solidaritatea şi toleranţa de care dă dovadă. Este foarte disciplinat în munca lui, dar nu înseamnă că este şi foarte dur. Îşi face meseria de jurnalist fără să calce pe nimeni pe bătături, ceea ce îi atrage şi multe comentarii maliţioase. Marea calitate a lui Menuţ Maximinian este că poate să-şi transforme defectele în calităţi, şi nu-şi trădează prietenii. S-a impus în jurnalismul bistriţean, în primul rând prin multă muncă.

„M-am născut în folclor”

Cu toate că Menuţ s-a născut la Timişoara, copilăria şi-a petrecut-o în satul Dumbrăviţa, comuna Spermezeu. De acolo i se trag bunul simţ, respectul pe care îl manifestă în relaţiile cu ceilalţi. Din 2002, de când lucrează în presa scrisă, a luat decizia de a se ocupa de folclorul românesc. „Nu ştiu în ce măsură reuşesc să mă ocup aşa cum trebuie de tradiţiile strămoşeşti. M-am născut în folclor şi era normal să apăr şi eu, în măsura posibilităţilor mele glia. Am urmat facultatea de etnologie şi am master în acelaşi domeniu. Încerc şi greu reuşesc, să lupt cu morile de vânt”, spune Menuţ. Această muncă i-a adus şi mulţi prieteni din domeniul muzicii populare, al literaturii, al culturii, tocmai pentru că acei oamenii au avut răbdare şi încredere în el. Unii dintre ei i-au devenit şi prieteni. Unii l-au trădat, dar Menuţ nu le poartă ranchiună, pentru că fără a folosi cuvinte mari, Menuţ nu ştie să se supere. „Critica se face după ureche şi după prieteni, promovarea aşişderea, Poţi să fii un scriitor de cea mai proastă speţă şi să ai o imagine de ma