Românii n-au prea avut parte, până acum, de dezbateri vizând genul de valori care ar trebui să determine modul de guvernare al ţării: să mai fie, oare, nevoie de primatul intereselor pleiadei de clanuri şi grupări profesionale care nu contenesc cu solicitări de mită în schimbul prestării, mai mult sau mai puţin satisfăcătoare, a unor servicii oarecare?

Nu cumva ar fi cazul ca legile ţării să ajungă, în fine, valabile şi pentru reprezentanţii forţelor politice, nu doar pentru cetăţenii de rând? Proaspăt înfiinţata Uniune Social-Liberală s-a ferit să iniţieze astfel de dezbateri - aspect deloc surprinzător, de vreme ce reprezintă o alianţă de forţe decise să conducă ţara în mod discreţionar din clipa în care ar ajunge la putere.USL se visează stăpână peste vistieria ţării şi vastul sistem de numiri în funcţii publice, dar pentru atingerea acestui deziderat pare a nu dispune de nici o altă strategie în afara reiterării ad nauseam a infantilului refren despre maleficul Băsescu.

Dacă şeful de stat corespundea portretului mediatic care i-a fost schiţat - cel de om extrem de impulsiv -, le-ar fi făcut de mult viaţa mai uşoară adversarilor politici printr-o serie de riposte agresive. Dar recentele mişcări ale preşedintelui s-au demonstrat abile, nicidecum nesăbuite. Pentru prima oară, Băsescu a forţat PDL, partid din rândurile căruia provine, să indice fără echivoc electoratului direcţia în care doreşte să evolueze ca formaţiune politică, precum şi aliaţii pentru care optează.

Ar fi fost, neîndoielnic, fatal pentru imaginea preşedintelui dacă tăcea cu privire la decizia liberal-democraţilor de a se face scut în jurul presupusului şantajist Dan Păsat - un traseist politic clasic care îngroaşă rândurile formaţiunii abia din 2009, recte după ce PDL reuşise să se menţină la putere. Cu toate acestea, parlamentarii liberaldemocraţi nu au avut nici o reţinere să