Politica nu se poate face doar cu entuziasm, ci şi cu bani. Or, ştim cu toţii unde se află grosul resurselor în România.
Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării şi unul dintre puţinii analişti prezenţi pe micul ecran pe care merită să-i asculţi, făcea recent o observaţie importantă: nivelul redus al investiţiilor bugetare proiectate pentru 2014 şi situaţia generală a economiei româneşti oferă enorme pârghii de influenţă actualei puteri, mai ales PSD, care controlează direct cea mai mare parte a banilor publici cheltuiţi la nivel local şi central. O radiografie a economiei româneşti oferă explicaţii suplimentare din acest punct de vedere.
Consumul intern este, pe majoritatea palierelor, extrem de descurajant. Sigur că oamenii continuă să cumpere alimente şi alte produse de bază, dar se orientează în masă către cele cu preţuri mici. În rest, vânzările de autoturisme au scăzut cu 24 de procente faţă anul trecut, tot unul de criză, iar piaţa imobiliară e literalmente prăbuşită ceea ce diminuează sever şi capacitatea de finanţare a firmelor private care au fost afectate de scăderea drastică a valorii clădirilor şi terenurilor pe care le utilizau ca garanţii bancare. Volumul vânzărilor pentru aproape toate categoriile, de la electrocasnice la restaurante, de la IT la serviciile uzuale, a scăzut dramatic aşa că singurele segmente din economie care funcţionează bine în acest moment sunt exporturile şi lucrările finanţate din bani publici, de regulă accesate doar de clientela politică.
Faptul că unele industrii sunt orientate primordial către export, e vorba în principal de autoturismele produse de Renault şi Ford, de industria de mobilă, de unele segmente din industria alimentară şi de firmele de software care produc exclusiv pentru beneficiari din exterior, e un lucru bun. Asta şi face ca datele macroeconomice să nu arate prea rău la prima