Ceva vreme în urmă, căutam nişte declaraţii ale lui Loţi Boloni din etapa ASA şi m-am nimerit pe un site dedicat fostei formaţii din Tg.Mureş. Al nostalgicilor, cum îşi spun. Al celor cărora le face plăcere să-şi reamintească de vremurile în care stadionul gemea la meciurile din cupele europene ale lui Boloni, Fazekas, Hajnal, Ispir. "Ne căţăram uneori şi în plopii din spatele tribunei a doua..." Mi-am reamintit de acest site zile trecute după ce conferinţa de presă a "naţionalei" ne-a propus reîntâlnirea cu mutra acră şi constipată a lui Piţurcă. Până la un punct era de înţeles. Nu se încheiase încă ziua cătrănită în care aflase de condamnarea de un an cu suspendare. Se răstea la ziarişti, le răspundea în doi peri după ce le testase cunoştinţele la geografie. Era acelaşi Piţurcă dintotdeauna. Neschimbat. Se răstea la presă, dar de fapt el se răstea la acea voce a tribunei care-i ceruse demisia de onoare.

Ceea ce ar trebuie să-l tragă de mânecă, acum, la rece, e comparaţia cu cazuri similare, născute tot din coliziunea accidentală cu legea. Aminteam de site-ul târg-mureşean. Numai cuvinte măgulitoare la adresa lui Ion Mureşan, una dintre gurile de tun ale campionatelor anilor '70. Ca şi Oblemenco alt nedreptăţit al selecţionerilor. Câteva convocări, acolo, de ochii lumii. Poreclă sugestivă pentru un vârf de careu. Vulpoiul. Care rămâne în arhivele TVR cu un gol de poveste din foarfecă – a la Zidane în finala Ligii Campionilor – într-o partidă de cupe europene cu Dynamo Dresda. Şi el a făcut o boroboaţă, s-a tamponat cu oamenii legii şi a plătit. Pentru că "i-au plăcut damele şi şpriţul", se comentează într-o postare. A avut tot sprijinul după transferul al ASA.

Aidoma, alt exemplu, e cineva care a rămas cu o altă imagine a lui Sandu Boc decât aceea a fundaşului suplu şi elegant care ieşea cu balonul lipit de gheată din propriul careu d