La câţi candidaţi se folosesc de binecuvântarea unor feţe bisericeşti, mi-e teamă că ne vom pierde simţul umorului!
Dialog incredibil între primul ministru al României şi un reprezentant al Bisericii, surprins de camerele de filmat, joia trecută, la Iaşi. Victor Ponta: „Ce mai faceţi?" Preotul, pe nerăsuflate: „Ce să facem? Muncim ca domnul primar (arătând cu mâna spre PSD-istul Gheorghe Nichita, prezent şi el - n.n.) să iasă cu majoritate!" Replica premierului, cu zâmbetul pe buze: „Să iasă, să iasă! Şi după aia să muncească şi el..."
Când am văzut filmuleţul, am avut senzaţia că nu văd şi, mai ales, nu aud bine. L-am pus încă o dată. Fraza rostită de părintele Florin Chirilă îmi răsună în timpane: „Muncim ca domnul primar să iasă cu majoritate!" Lipseşte un „pentru", dar ce-are a face? Incorectitudinea exprimării ar fi cea mai mică problemă aici. Demn de reţinut este faptul că un slujitor al Domnului recunoaşte, în gura mare, că el slujeşte nu doar Bisericii, ci şi Partidului. Întâmplător sau nu, partidul aflat la putere.
Şi mai halucinantă mi se pare însă reacţia dlui Ponta. În loc să tacă, dacă nu să taxeze ce-a spus popa, liderul PSD-ului răspunde printr-o glumiţă complice. Să adăugăm că schimbul de amabilităţi are loc în plină campanie pentru alegerile locale de duminica aceasta şi chiar în curtea Catedralei Mitropolitane din Capitala Moldovei. În orice ţară democratică, o asemenea conversaţie s-ar fi soldat cu un scandal de pomină, cu demisia cel puţin a unuia dintre interlocutori sau măcar cu un comunicat de repudiere. De ce?
Biserica nu face politică - sună o axiomă a democraţiei. Feţele bisericeşti nu au dreptul, conform canoanelor, să primească „dregătorii sau îndeletniciri lumeşti". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a pronunţat de mai multe ori asupra neutralităţii clerului. La fiecare patru ani, din 1996 încoace, î
