În memoria multor români, Securitatea a rămas drept instituţia devotată până la fanatism lui Nicolae Ceauşescu. Câteva dezertări, gen Pacepa, nu au spulberat mitul. Zvonuri despre securişti care au luptat până la ultima suflare pentru Nicolae Ceauşescu au circulat şi în timpul Revoluţiei.
Din interiorul serviciilor secrete, un ofiţer are o cu totul altă opinie. Spre sfârşitul anilor '80, potrivit lui Dumitru Burlan, colonel de Securitate în cadrul Direcţiei a V-a, fost aghiotant al Zoiei şi lui Nicu Ceauşescu, câteva cadre de rang înalt îi pregăteau Tovarăşului "debarcarea". Iar mezinul cuplului prezidenţial urma să fie succesorul.
SECURIŞTII, CA ÎN "ZECE NEGRI MITITEI"
Primele semne ale "complotului" le-a dibuit colonelul Burlan în 1987. Atunci i s-a părut suspectă restrângerea numerică a echipei de aghiotanţi a familiei Ceauşescu.
"În anul acela a început să lucreze o conspiraţie în cadrul Direcţiei Securităţii Statului împotriva lui Nicolae Ceauşescu, crede fostul ofiţer. Să facă în aşa fel încât să fie înlăturat de la conducerea statului şi partidului. De ce spun asta? În 1987, luna iunie, a venit un ordin în care Serviciul de Contrainformaţii din cadrul Direcţiei a V-a, care avea 46 de ofiţeri, s-a divizat în două. 33 de oameni au rămas pe latura obiectivelor de care răspundea Direcţia a V-a şi 13 răspundeau de securitatea conducerii superioare de partid, adică de securitatea lui Nicolae Ceauşescu şi a familiei sale. 13 ofiţeri! Până atunci răspundea de asta Ministerul de Interne, dar şi Armata şi gărzile patriotice.
S-a format acest colectiv de 13, condus la început de Gheorghe Petcu, un fost aghiotant al Elenei Ceauşescu. După aceea, el a plecat şi am rămas la conducere eu. Deci, din 13, am rămas 12. Ce sarcini avea acest colectiv? Răspundea de casele de oaspeţi din Bucureşti, Constanţa, Olăn
