Am crezut că nu mă ia nimeni de nevastă. Dar am realizat că nici nu voiam asta, nunţile sunt ca nişte extracţii de măsele, nu ştii niciodată dacă prinde anestezia. Totul începe fabulos, cu un ineluş instalat pe deget, operaţiune doar un pic mai uşoară decât dacă schimbi o garnitură de chiuvetă. Din clipa aia, coacem planuri: unde o să facem praf felicitările, masa şi dansul? La un local, fireşte. Problema e că localurile se vor arvunite cu un an înainte, iar tu nu ştii dacă vei mai fi cu alesul inimii şi mamei tale până săptămâna viitoare, cu atât mai puţin peste un an. Nu-i nimic, iei telefonul, ţrrrrr, răspunde un şef de sală şi începi. Vă dorim masă de piatră! Mă lăsaţi să vin cu băutura mea? Da – zice el – atâta vreme cât o ţineţi în poşetă şi n-o vede lumea, nu mă interesează ce beţi pe cont propriu. În fond, Sue Ellen a ajuns un model de viaţă. Dar poate reuşim să vă intrăm totuşi în graţii, avem 46 de feluri de băuturi alcoolice tari. Ţie îţi intră în graţii, dar nu la fel de graţios va fi contul tău depăşit de situaţie. O amică de-a mea a obţinut măreaţa aprobare de a tăgârţa propria băutură la nunta ei, dar licoarea era pusă-n peturi de suc prost şi arăta ca la o orgie postfotbalistică din Chiajna, nu ca la un eveniment cu paiete şi cocuri. Aşa că i-a rugat frumos pe chelneri să toarne vinul în carafe, să arate mai civilizat. Ei, incredibil de drăguţi, i-au spus că vor efectua această manevră cu deosebită plăcere, cu condiţia să mănâncă şi gura lor ceva - adică un bacşiş înainte, ca la curvi, n-ar strica, ar fi de-a dreptul onoraţi. Viitoarea miresică a scos din buzunar nişte doze de cash şi-o doză de Rudotel. Nu putea risca să i se rupă nervii taman în cea mai frumoasă zi din viaţa soacrei ei. Scurt, cuprinzător, leşinător Roxi şi Ducu sunt doi amici la a căror nuntă am avut onoare