S-au distribuit recent, dintr-o sacoşă judeţeană, sumele destinate a susţine, în oraşul şi judeţul Iaşi, ceea ce se cheamă cultura scrisă. Ca de obicei, mulţi chemaţi, puţini aleşi, atât de puţini încât, la reviste, numărul lor nu depăşeşte cifra 3, de la care se poate constitui o academie. Nu discut aici meritele acelor cărora Dumnezeul judeţean le-a pus mâna pe creştet. Fără îndoială că le au, acele merite, deşi cel puţin o publicaţie dintre cele „sponsorizate” de CJ este complet necunoscută mediului cultural ieşean.

Ceea ce, evident, nu numai că mă surprinde, dar mă şi doare, este faptul că revista Cronica veche nu figurează printre publicaţiile culturale susţinute financiar de Consilul Judeţean Iaşi, pe anul 2013. La aflarea relei veşti am făcut, conform uzanţelor, o contestaţie în care solicitam reevaluarea proiectului nostru şi, în caz că decizia nu se schimba, contraargumentele finanţatorului, care au determinat această horărâre. Până una-alta, ne frăsuiam - Nicolae Panaite şi cu mine, gata să ne dăm de ceasul morţii - întrebându-ne: oare unde am greşit?!? Eu unul mai aveam ceva pete, ceva apăsări pe conştiinţă, prestaţiile mele în presă putând fi, uneori, atingătoare de niscaiva instituţii şi persoane sus-puse, dar Panaite (autorul Proiectului), prin tot naturelul şi chiar prin scrisul lui, se menţine departe de această lume dezlănţuită, orgolioasă şi, vai! ranchinoasă... Trebuie spus că aşteptarea noastră - al cărei stres era, totuşi, îndulcit de vagi speranţe - n-a durat mult, comisia cu pâinea şi cuţitul cultural în mână răspunzându-ne în termen legal, birocratic şi, aş zice, robotic: proiectul nostru (37 de pagini, zeci, dacă nu sute de paragrafe obligatorii) era convingător şi ar fi fost chiar sublim, dacă nu greşeam un paragraf. Ce-i drept, în instrucţiunile însoţitoare se precizează că orice greşeală în completarea proiectului atrage d