Potenţial imens, spaţiile cu mare încărcătură culturală şi istorică din Timişoara, au însă şi o mare problemă: sunt neexploatate, iar la capitolul infrastructură dedicată artei oraşul nostru stă mult mai prost decât contracandidaţii săi.

Potrivit membrilor Asociaţiei „Timişoara, Capitală Culturală Europeană”, nu activităţile culturale sunt problema oraşului nostru, ci criza majoră de spaţii în care acestea să înflorească. Cu excepţia Muzeului de Artă şi a câtorva galerii de artă sau a sălilor convenţionale de spectacole şi concerte, Timişoara nu are infrastructura necesară găzduirii unor evenimente de anvergură naţională sau internaţională. Un adevăr pe care membrii nou-înfiinţatei Asociaţii l-au pus în discuţie chiar de la primele întâlniri. „Încă de când ne-am întâlnit cu Ioan Holender, dânsul a pus această problemă. Adică, primele noastre discuţii, în cadrul Asociaţiei, au fost pe probleme urbanistice: de ce spaţii dispunem, ce putem face şi cum putem converti spaţii deja existente în zone culturală”, a explicat arhitectul Vlad Gaivoronschi, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Timiş, care face parte din Asociaţia „Timişoara, Capitală Culturală Europeană”. Arhitectul timişorean este de părere că nu putem emite pretenţii la titlul de capitală culturală dacă nu dezvoltăm oraşul, folosindu-ne de îmbinarea unică dintre vechi şi nou, din punct de vedere urbanistic. „Se vorbeşte deja despre aşa-numitul «stil Timişoara», adică arhitectură nouă, pe de o parte, şi veche, de cealaltă parte”, a mai spus Gaivoronschi. „Stilul Timişoara” în urbanism Temele urbanistice sunt pe lista de priorităţi ale Asociaţiei, mai ales că în Masterplanul Primăriei Timişoara (Planul Urbanistic General 2012) există un program care prevede dezvoltarea infrastructurii culturale. Pe lângă vechile discuţii de reabilitare, sunt menţionate locaţii pe care doar cultu