Teama-mi-i ca Rosca n-a fost niciodata un lider, in intelesul strict, clasic al cuvintului, ci o coada de topor: mai abila si tupeista decit altele. Dar odata si odata culisele acestui "prezent miselit" isi vor da poalele peste cap... In cronica din 6 martie semnalam Declaratia-apel a membrilor si veteranilor Consiliului filialei PPCD Soroca, act ce dezavua "conducerea actuala de virf" - evident, din cadrul partidului -, cerind convocarea unui congres extraordinar si, ca atare, "demisia neconditionata" a lui Iurie Rosca si locotenentilor sai: Stefan Secareanu si Vlad Cubreacov. Cu ocazia aceasta pomeneam, intre altele, de "apucaturile de führer ale «romanului emblematic»" si afirmam ca "declaratia e un inceput de constiinta de sine a PPCD", in ideea ca "de aici incolo demisia nu numai ca e posibila, dar si, cu putin efort, previzibila". Ei bine, dovezile n-au intirziat sa apara. Declaratiei de la Soroca i-a urmat, la doar citeva zile distanta, o Declaratie a membrilor biroului permanent al filialei PPCD Ocnita, chiar mai raspicata in ton si mai exacta in diagnostic: ca reactie la manevrele de musamalizare a scandalului, prin ostracizarea si compromiterea rebelilor. De altfel, textul denunta fara echivoc "modul in care actuala conducere, in frunte cu presedintele Iurie Rosca, vicepresedintii Stefan Secareanu, Vlad Cubreacov, se rafuieste in stil bolsevic cu acei colegi care au o alta viziune asupra situatiei reale din partid" si arata rece, oarecum matematic (lipsind parantezele), ca liderul partidului "uzeaza de metode staliniste de razbunare". Am citit materialul in Jurnal de Chisinau (nr. din 17 martie a.c.) si, o pagina mai incolo - in interviul pe care il acorda publicatiei unul dintre semnatari, pe numele sau Valentin Chilat, presedintele demisionar al filialei in cauza (impreuna, apropo, cu tot restul biroului, plus doi sau trei membri de rind, ceea ce ne livre