* Chiar daca ploaia cade sus, sus, sus de tot, pe virful muntelui, pina la urma torentul nou format se varsa tot intr-un riu, care se varsa intr-un riu si mai mare, care se varsa intr-unul si mai mare, care se varsa in Dunare, care se varsa in Marea Neagra. Altfel spus, pina la urma, tot la mare se ajunge, volens-nolens. La mare au ajuns si diversi oficiali romani cu prilejul Zilei Marinei. Pentru oficialii puturosi, din cite am remarcat noi, a existat si un fel de Ziua Marinei in varianta mini, Ziua Marinutei, pe Lacul Herastrau din Bucuresti. La ambele am observat cite un cetatean pe care sefii l-au obligat sa se mascheze in Neptun, adica sa imbrace un fel de costum de Mos Craciun vopsit cu albastru, de parca bietul batrin s-ar fi intilnit cu Faur Isaia si ar fi fost stropit cu cerneala. Din cite am vazut la televizor, cu prilejul Zilei Marinutei din Parcul Herastrau a fost distractie si muzica si sintem absolut siguri ca am auzit inceputul melodiei "Iasule, Iasule, mindra cetate!". Or fi fost pe-acolo si niste ieseni adusi de puhoaie, cu tot cu radiocasetofon. * S-a mai ispravit o saptamina de activitate, de munca (nu rideti!), o saptamina in care a plouat. Noi n-am prea vazut rime si melci la noi prin cartier, dar am inteles de la televizor ca exista zone ale patriei pe unde au trecut inundatiile si autoritatile si unde localnicii consuma melci in mod regulat. Nu, rime nu, asta n-am vazut. Cunoastem multi compatrioti in stare sa se imbuibe cu halci de slanina prajite in untura si unse cu maioneza, dar care strimba din nas si zic "Caca, cih!" cind le arati o pulpita de melc bine fragezita. Pesemne ca foamea mare o fi invins scirba si ca bucataria romaneasca traditionala o fi avut un cuvint important de spus la faza asta. Mai exact, banuim ca satenii din respectivele zone sinistrate nu fug dupa melc, sa-i dea in cap cu parul ca sa-l ameteasca, apoi sa il inghita cu