S-au conturat direcţiile pe care se va da lupta pentru viitorul partidului, după ce Vasile Blaga, Elena Udrea şi Monica Macovei au intrat în cursă.
Comparând moţiunile celor trei, se pot identifica multe puncte comune legate de solidaritate, subsidiaritate, Biserică, familie, de îmbunătăţirea relaţiilor cu societatea civilă şi cu pătura activă economic, dar inactivă politic a societăţii româneşti sau de nevoia de profesionalizare a membrilor de partid. Multe din aceste principii şi valori sunt împărtăşite de toate partidele de centru-dreapta din Europa şi figurează ca atare în documentele Partidului Popular European, deci nu este o surpriză că ele apar în formule relativ asemănătoare în toate cele trei programe. Dincolo însă de aceste asemănări de suprafaţă, diferenţele de abordare dintre cei trei sunt radical diferite, atât de radical încât ar putea deveni ireconciliabile.
Moţiunea Blaga
În pofida faptului că se numeşte “România Dreaptă. PDL-Politica Dincolo de Lozinci”, moţiunea lui Vasile Blaga este cea mai lungă, cea mai cuminte, cea mai echivocă şi, ca atare, cea mai plină de lonzici dintre cele trei. Blaga îşi propune, bunăoară, drept obiective “promovarea dreptei populare”, “modernizarea statului” şi “asigurarea bunăstării cetăţenilor”, ceea ce nu înseamnă absolut nimic. Concret, pe termen scurt, Blaga îşi propune pentru PDL pe termen scurt „un scor bun în 2014“, pe termen mediu, un scor care să-i permită accesul la guvernare în 2016 şi, pe termen lung, să devină principala forţă politică a ţării.
Obiectivele politice sunt vagi şi nu angajează vreo răspundere deosebită. În privinţa obiectivelor economice, moţiunea Blaga este un exemplu de “ideal al birocraţilor” de toate culorile politice, care în afară de evocarea reducerii contribuţiei sociale şi de reducerea şi aceea treptată a rolului asistenţial al statului, nu are nici o preveder