Doi tineri au murit carbonizaţi, în noaptea de 31 Octombrie curent, pe şos. Cotroceni din Bucureşti, în apropierea palatului prezidenţial. „Regia” acestui accident dramatic nu are ceva ieşit deosebit. Dimpotrivă, mecanismul este comun, repetat până la saţietate, în extrem de multe evenimente rutiere consumate pe reţeaua de drumuri, moderne şi mai puţin moderne din ţară!

Aşadar, să ne imaginăm pentru câteva momente că suntem martori nevăzuţi, în habitaclul maşinii condusă de tânăra de 18 ani. Este de înţeles că experienţa acesteia în şofatul unui automobil este la limita de jos! Se susţine că un driver este sau ar trebui considerat şofer cu adevărat, numai după ce a condus efectiv 100.000 de kilometri. Observăm prezenţa unui tânăr de vârstă apropiată celei de la volan care, se zice că este prietenul sau iubitul acesteia. Pe bancheta din spate se mai află un băiat de 15 ani, văr cu şoferiţa, care urmăreşte, poate, cu încântare viteza imprimată maşinii lansată, atenţie, potrivit martorilor, într-o furibundă întrecere cu un alt automobil de culoare neagră!

Şoseaua este degajată, vizibilitatea bună, deci condiţii care asigurau deplasarea maşinilor în limitele bunului simţ şi al unei viteze civilizate, sigure, de natură a face din folosirea autovehiculului o plăcere, împlinirea momentelor de destindere după o zi de muncă. Se pare însă că şoferiţa, înţepată de trufia care o cuprinsese a acceptat provocarea lansată de şoferul celeilalte maşini şi, în neştire, a apăsat pedalierul acceleraţiei. Aici este primul şi cel mai important pas al derulării nenorocirii. Ce anume a determinat-o pe nepriceputa fată să accepte cursa cu efecte mortale?

Un alter ego (alt eu) trufaş, plin de el, coleg bun cu prostia şi acele momente de epatare sau de grozăvenie, ce plac atât de mult copiilor şi, în general imaturilor?! Dorinţa de a demonstra că”eu pot”, astfel că la ad