La sfîrşitul lunii mai, într-un apartament modest din Moscova, a încetat din viaţă Natalia Reşetovskaia. Avea 84 de ani şi ştia multe poveşti. Fusese căsătorită de două ori cu un anume Aleksandr Soljeniţîn, însă poveştile sale erau diferite de cele puse pe hîrtie de incomodul scriitor. Atît de diferite încît ea, Natalia, a scris o carte în care şi-a denunţat fostul soţ ca fiind un scrib dezorientat care a inventat mitologia Gulagului. De ce? Din dorinţa originalităţii cu orice preţ şi pentru că ura regimul sovietic. O astfel de carte nu putea fi publicată de oricine, Soljeniţîn era deja un nume, atacurile la altitudini mari trebuie practicate cu o logistică specială, aşa că dificila misiune a revenit Editurii Novosti, patronată de KGB. Volumul "Sanea. Soţul meu, Aleksandr Soljeniţîn" l-a entuziasmat atît de mult pe şeful editurii, Konstantin Simonov, încît s-a căsătorit cu veninoasa autoare. Ciudat, nu? Poate că nu. Biografia Nataliei era complicată. Tatăl ei luptase în trupele de cazaci ale ţarului, iar după 1917, trecuse în rîndul "albilor", cu care avea să şi părăsească Rusia în decembrie 1919, cînd totul fusese pierdut. Greutăţile de la dosar au consecinţe stranii: unora le stimulează energia recuperării, altora amnezia. Cum a fost şi cazul Nataliei. Mama ei s-a mutat la Rostov, şi-a schimbat numele, reuşind să păcălească vigilenţa serviciilor de cadre. Era ceva mai mult decît periculos, dar Natalia merita: creştea, era frumoasă, cînta la pian şi îi admira pe literaţi. În 1936 l-a cunoscut pe poetul Soljeniţîn. În doar două săptămîni (mărturiseşte jurnalul) acesta a căzut fulgerat de ochii verzi ai studentei în chimie. S-au căsătorit în 1940, dar, după un an şi ceva, Aleksandr era trimis la război şi, ca orice literat, trimitea scrisori de pe front Nataliei şi unui prieten. Pe toate le-au citit funcţionarii de la cenzură. Autorul a fost condamnat (fără pr