Reţeaua stradală, alimentarea cu apă, energie electrică şi gaze, canalizarea, dar şi numeroase clădiri, spitale şi biserici din Ploieşti sunt operele a doi primari care „au muncit ca nimeni alţii“, în perioada 1921 – 1933, pentru a pune bazele unui oraş modern şi bogat. Avocaţi, politicieni şi buni gospodari ai „comunei“, au fost admiraţi de presa vremii şi mai abitir de ploieştenii pe care i-au cârmuit, cu viziune şi energie

Într-o vreme în care administraţia locală nu însemna doar promisiuni electorale deşarte, un „ciolan“ bun de ros şi o trecere doar cu numele prin istoria oraşului, doi primari, unul de dreapta, iar un altul ţărănist, au adus Ploieştiul în rândul oraşelor bogate ale României şi au creat pentru locuitorii acestuia facilităţi demne de civilizaţia Occidentului.

Ion Georgescu-Obrocea (1881-1940), avocat, mare proprietar, om politic, senator, personalitate de excepţie, consilier comunal, preşedinte al Comisiei interimare şi primar ploieştean, este primul dintre ei. A fost comparat, de presa vremii cu „nemuritorul Pake Protopopescu“.

Polin Zorilă, profesor şi istoric ploieştean, pasionat de viaţa şi activitatea primarilor Ploieştiului, cărora le-a dedicat un capitol aparte în cea mai nouă monografie a oraşului, ne-a ajutat să conturăm portretul unuia dintre cei mai importanţi edili ai Ploieştiului, sfârşit, din păcate, în uitare, sub o lespede năpădită de rugi, în cimitirul de lângă ruinele Bisericii Sf. Visarion din Ploieştiori.

Ion Georgescu-Obrocea a venit pe lume la 28 februarie 1881, în familia învăţătorului Ene Georgescu-Obrocea, din Poseşti. Unul dintre fii, Nuţu, a urmat cariera tatălui său, devenind un învăţător renumit la Poseşti. La fel de perseverent a fost şi Ion, care, după absolvirea facultăţii, în 1904, s-a stabilit la Ploieşti, unde s-a înscris în Baroul Prahova, devenind unul dintre cei mai renumiţi avocaţi ploi