Intens prezentă la un an de la dispariţie, Dominique Aury, cu trei cărţi: Vocation: clandestine (o lungă convorbire inedită cu Nicole Grenier), două volume de eseuri sub titlul Lectures pour tous (Gallimard, 1999) şi un număr dedicat înaltei doamne a literelor şi vieţii literare franceze, ultimul al revistei unde a fost zeci de ani secretara redacţiei şi un veritabil factotum - La Nouvelle Revue Française. Laolaltă, un eveniment de prim rang...
Să încep, pentru a ne familiariza cu subiectul, într-un fel mai puţin pedant - cu două texte din numărul omagial, bine alese şi fotocopiate pentru mine, de iubita noastră colegă şi prietenă, devotată şi energică şi ea însăşi secretară de redacţie la R.F.I., a competent-simpaticei secţii române - e vorba desigur de Gabriela Ionescu.
Primul text - este semnat de filosoful Roger Grenier - se intitulează Le Bestiaire de Dominique: "Vor spune alţii ceva despre a ei sete de lectură, niciodată istovită, despre al ei discernământ de critic, de descoperitor, despre a sa modestie, despre al ei fel de a se claustra în lucrările literare, cele ce făceau din ea un soi de călugăr al literelor - şi vor mai vorbi de a ei imoderată dorinţă de a face servicii, aceea care, până la o vârsta avansată - Dominique Aury, precizez eu (L. R.), a trăit nouăzeci de ani - o determina să ia volanul micuţei sale maşini, pentru a conduce pe nu ştiu cine nu ştiu unde ; mi se va permite oare să ating un domeniu ceva mai puţin cunoscut? Ar fi atunci vorba de iubirea ei de animale, cu Jean Paulhan împărtăşită. Câinele meu Ulysse a înţeles asta imediat, el care, de câte ori îl duceam la Gallimard, nu se putea să nu-i facă, numaidecât, lui Dominique o vizită. Odată intrat în biroul de la N.R.F., se şi îndrepta prompt spre dulapul unde ea îşi rânduia micile prăjituri pregătite, acele "vizitandine" ale comitetului de lectură al editurii.
O bună
