Dacă de douăzeci de ani ceva mă farmecă în textele adreselor oficiale, aceasta este "prostia sprinţară". Lemnoasă, nesimţită, energetică şi lipsită de îndoieli. Prostie, care, calitativ vorbind, este mult inferioară prostiei tolomacului. Dacă ultima este echivalentul unui soi de sănătate "bazală" - la drept vorbind, chiar simpatică, întotdeauna la locul ei şi, prin toate astea, fără efecte generale - "prostia sprinţară" întrupează boala fără leac a prostiei , cancerul acesteia. O maladie ale cărei efecte mortale - atunci când "teafărul" bolnav este funcţionar public - nu se repercută asupra acestuia ci, paradoxal, duc la metastazarea socială cu exitul domeniului, asigurând întotdeauna prosperitatea prostului.
La întunericul acestor constatări a contribuit neprecupeţit lectura adresei nr. 3568/ 30.03 2010, emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Suceava, semnate de domnul "DIRECTOR COORDONATOR inginer Constantin PROBOTEANU" - cum scrie în încheierea textului cu pricina. Lângă o semnătură indescifrabilă şi vijelioasă, de persoană "importantă", numită politic pe funcţie.
Perla de logică şi conştiinţă a acestui funcţionar public a ajuns iniţial la Ministerul Mediului, constituind răspunsul amintitei instituţii guvernamentale, furnizat unui memoriu pe care l-am adresat ministrului Mediului , Laszlo Borbely. Tema memoriului era simplă: nişte liber-întreprinzători - patronii firmei Tabita Tour - "fraţi întru domnul" ( domnul $), au obţinut fără cea mai mică dificultate toate aprobările APM Suceava, pentru a construi patru hidrocentrale pe râul Neagra Broştenilor.
Râul amintit - printre ultimele situri naturale aproape intacte, excelent habitat pentru lipan, păstrăv şi lostriţă - drenează, hrănind totodată, un ecosistem forestier unde ursul, lupul, râsul şi cocoşul de munte rezistă pe vechile lor "piedestaluri" întru Domnul şi Creaţi