Nimeni nu e nebun sa-si dea foc la casa in care locuieste. La singura locuinta.
Romanii par sa faca exceptie. In ciuda contextului economic mondial dramatic, cand state intregi sunt in genunchi si asteapta pomana de la statele prudente si intelepte.
Iata ce scrie Valentin Naumescu aici
„Grecia de astăzi este, în esenţă, doar imaginea caricaturală, paroxistică dar cât se poate de sugestivă a acumulării istorice a unor decalaje continue între ceea ce produci şi ceea ce consumi, imaginea tristă a sfârşitului iluziei că totul merge la nesfârşit precum şi a colapsului modelului miraculos al Welfare State construit pe economii şubrede.”
In loc sa tragem concluziile si sa continuam stabilizarea echilibrelor structurale si dezvoltarea infrastructurii, noi ne scoatem ochii in campanii electorale perpetue.
Exista interese mai presus de cele individuale sau familiale. De care, se pare, nu suntem constienti. Interese de securitate nationala, de ordine si siguranta publice, de respect fata de lege, de scoatere a institutiilor fundamentale de sub influenta poilitica, de respect pentru separatia puterilor in stat, pentru pastrarea echilibrelor structurale, pentru reechilibrarea celor grav afectate, cum ar fi fondul de pensii. Nimeni nu poate fi fericit intr-o comunitate de oameni nefericiti si nici bogat intr-o comunitate de saraci. Mai devreme sau mai tarziu este afectat intr-un fel sau altul.
Este clar ca lupta pentru supravietuire s-a mutat de la nivelul individului la nivelul comunitatilor. Este lucrul pe care l-au inteles finlandezii, danezii, suedezii si atatea alte popoare. Nu si noi, romanii.
Tocmai asta ne deosebeste de alte state. La noi lupta politica nu se opreste dupa alegeri. E ca un perpetuum mobile. Ne epuizam resursele fizice, intelectuale, financiare, in nesfarsite batalii politice, din care nu castiga nimeni nimic. B
