Am regăsit, de curînd, anumite atitudini tipice de care uitasem. Duceam dorul, într-o oarecare măsură, tipului de reacţie atotştiutor-familiară, paternalistă, caracteristică unora dintre serviciile româneşti: atunci cînd vînzătorul, chelnerul sau funcţionarul te tratează ca pe un membru mai mic şi mai neiniţat al familiei, pe care-şi permite să-l ia uşor de sus, ba chiar să-i dea sfaturi, în virtutea unei legi nescrise a experienţei de viaţă... Aşa fac, de multe ori, angajatele de la poştă, în ciuda (sau tocmai datorită...) cozilor remarcabile din spatele geamurilor lor; aşa a procedat şi una dintre doamnele de la casele de bilete din Gara de Nord: "titulara" ghişeului s-a apucat să-l certe părinteşte pe un băiat "curăţel" din faţa mea că nu-şi ţine în ordine actele doveditoare că e student şi că poate lua un bilet cu preţ redus. Nu mai ştiu exact ce hibă avea băiatul, cert e că nu era în ilegalitate, şi că tonul doamnei de la ghişeu căpătase deja nuanţa piţigăiat-certăreaţă, departe de amabilitate...
După un contact personal, mai puţin palpitant, cu aceeaşi funcţionară, am descoperit că trenul spre Sinaia vine abia peste două ore. Ca atare, am făcut, iarăşi, ceva ce în alte locuri nu aş fi putut, şi anume, să aştept cam două ceasuri într-un local (la Gregoryâs) fără să-i pese în mod special cuiva că ocup un loc fără să consum mare lucru. După care, m-am îndreptat spre tren, nu altul decît Săgeata albastră. Se ştie, trenul acesta e foarte înghesuit şi lipsit de intimitate. Bun prilej însă de a-i observa pe călători.
Aceştia erau, în mare parte, femei bine îmbrăcate. Am remarcat o doamnă în jur de 50 de ani, aranjată şi orecum înţepată; o alta, mai tînără şi la locul ei, cu un băieţel de vreo 5 ani; şi, din nou, pe băiatul cu alură intelectuală, pus la punct de funcţionară, care avea loc chiar lîngă mine. Discuţiile din tren, publice - pentru că Săg
