Robert Serban
Cinema la mine-acasa
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006, 80 p. + CD
Inteligent si imaginativ, pe cit de nonconformist ca atitudine, pe atit de „asezat“ ca formula lirica, Robert Serban isi confirma si in volumul recent aparut la Editura Cartea Romaneasca vocatia poetica. Cinema la mine-acasa este o colectie de gesturi si stari, in care ironia (niciodata caustica) se ingemaneaza cu tandretea, intr-un discurs laconic, dens si percutant. Fara sa caute, cu orice pret, „originalitatea“ intemeiata pe lipsa de lecturi, Robert Serban scrie cu dezinvoltura la (despre) intersectia vietii cu cartile. Scrisa „in cunostinta de cauza“, poezia sa este, in mod programatic, „ceea ce ramine din viata/ dupa ce o traiesti“, urma concreta asadar a trecerii, dar si autoportret infidel, dincolo de care transpare intermitent silueta fragila a unui eu empiric ratacit in realitatea cotidiana.
Poezia, Lupta, Dragostea, Viata, Prietenia sint titlurile celor cinci secvente din care e alcatuit prezentul volum, dar si accentele majore care determina scandarea ritmurilor existentiale. Poetul este un atent observator al lumii, privirea lui – cind amuzata, cind grava, niciodata insa indiferenta – singularizeaza obiectele si oamenii, decupind in realitatea inconjuratoare imagini si suprafete ce amintesc, prin capacitatea lor de a induce o intreaga atmosfera, scenele de o infinita delicatete din filme ca Piesa neterminata pentru pianina mecanica sau Citeva zile din viata lui Oblomov: „manusi de vara/ cu degetele taiate/ sau de automobilist/ ce iubeste viteza?/ uitate pe banca/ una linga alta/ le umfla din cind in cind vintul// foarte aproape/ se aude/ parca/ un fluier de cersetor// pe o manusa/ a poposit o moneda“ (Detaliu dintr-un parc).
Pentru Robert Serban poezia este un sinonim al vietii, o permanenta lupta cu demonii exteriori si c
