Fiorosul terorist soseşte la tribunal într-o dubă blindată, escortată de o alta plină cu mascaţi. Coboară cu grijă, susţinut de poliţiştii care sunt mai preocupaţi să nu cadă decât că ar putea fugi.
Barba crescută în dezordine face greu de recunoscut trăsăturile joviale ale celui care, în urmă cu aproape un an, se zbătea să plece în Irak şi să-i salveze pe jurnaliştii români răpiţi. Este doar umbra celui care călătorea în avionul prezidenţial, ca membru al grupurilor de oameni de afaceri dornici să stabilească legături comerciale cu întreaga lume.
Nu mai are nimic din aplombul cu care intra la APAPS şi cumpăra fabrici şi uzine de pripas, pentru a le demonta şi a le revinde terenul de sub ele. Şi nici din onctuozitatea cu care se prezenta în camionul de geci albastre la sediul electoral al unui partid în care se înscrisese pentru a-şi uşura drumul în afaceri.
Era, chiar, să se trezească pe lista aceluiaşi partid dacă nu l-ar fi tăiat, vigilent, un super-responsabil care ştia de legăturile sale mai apropiate cu anturajul unui anumit palat decât cu al altuia. Omar Hayssam stă în „arest preventiv” de aproape un an. Este implicat în două dosare economice (chestiile obişnuite: evaziune, tranzacţii oneroase, acte falsificate - în fine, tot tacâmul comercianţilor din jurul lui. Nimic nou şi original!) şi unul de terorism. Dacă dosarele economice sunt relativ clare, motiv pentru care instanţele respective au ajuns la concluzia de bun simţ că n-au de ce să-l mai ţină în arest, nu acelaşi lucru se întâmplă cu cel de terorism. Aici lucrurile au fost şi au rămas încurcate. Hayssam a fost, practic, condamnat de la Cotroceni, de unde au venit şi informaţiile referitoare la implicarea sa. Cu acelaşi prilej, preşedintele Băsescu a lansat un avertisment public la adresa medicilor care vor îndrăzni să-i acorde certificate medicale pentru a-l scăpa de puşcărie. De par