Reporter: Cum a fost la Steaua?
Ilie Dobre: A fost, zic eu, un meci disputat, insa diferentavalorica si-a spus cuvintul, daca nu renunta la acel schimbdepase, pe benzilelaterale siinapoi si nu se axeaza peofensiva si nu renunta la a juca intotdeauna cu teama, nu poate redeveni acea Steaua care a fost.
Rep.: De unde vine teama asta?
I.D.: Domnu Eugen, este o meteahna a fotbalului romanesc. O urmaresc de douazecisiceva de ani, iarexplicatia e una singura. Atit cei de la echipa nationala, oficialii de la Federatie, antrenorii si echipele de cluburi se tem sa nu primim preamultegoluri, sa nu facem scorurifluvii, ca daca sintem batutilascor, stiu eu, se pune la indoiala pozitiafiecaruia. Altfel, nu-mi explic dom’leceseintimpla, a fost o vreme cind plavii, asa li se spunea fotbalistilor iugoslavi, dom’le, au luat bataie si cu zero sapte si a iesit o mare vedeta a fotbalului slav si a spus „care-iproblema, putem lua si cu zece goluridiferenta. Luam bataie odatdedouaori, dar apoi ii batem sinoi“.
Ceea ce s-a adeverit, deci, nu se poate ca o echipa sa atinga performanta daca nu joaca si elemente ofensive, sa puna osul foarte serios la bataie, cum fac fotbalistiiturci, pe vremuri ii bateam pe fotbalistii turci chiar cind fotbalistii nostri se descaltau de ghete, ii bateam de-i rupeam, acum, daca jucam pe malul Bosforului e un mare semn de intrebare. Bun, poate interveni, ca la Steaua cu Galatasaray, zeita Fortuna, dar e o exceptie. Nu vedeti ca Steaua nu trece de sase ani de grupe, sau cu mare chin? Pai, ce se intimpla, inainte de ’89 jucam parca erau cai, si va dau speta lui Lacatus, fiara, obraznicinsensulbun al cuvintului, acum joacacuteama, aoleu, ma da afara!
Nu e admisibil sa vina Lituania, otarabaltica sa vina sa te bata. A fost Letoniaundes-atrasun semnal de alarma. Am avut o victorie la limita dintr-unpen