Aşa cum foloseşte fiecare cuvânt cu atenţie şi multă grijă pentru semnificaţii, aşa şi bijuteriile create de Andreea Niculescu sunt lucrate până la perfecţiunea detaliilor.

Până la bijuterii, pasiunile Andreei au fost jurnalismul, graphic-designul şi lectura. O mică "comoară", citită şi răs-citită, şi despre care îi place să spună că va fi cel mai valoros lucru pe care îl va lăsa în urma sa, o aşteaptă mereu, pe rafturile bibliotecii personale, pentru a-i da puterea în a-şi continua căutările şi a o face să viseze.

Dintr-o joacă, mai exact un dar primit de la o colaboratoare care a provocat-o să-şi construiască singură, dintr-o grămăjoară de mărgele, un colier, s-a născut ceea ce, acum, a devenit pasiunea de zi cu zi. "Întotdeauna mi-a plăcut să migălesc şi satisfacţia de a face singur un lucru, de a-l vedea crescând din mâinile tale. Îţi dă curajul, până la urmă, de a încerca să transpui, să aduci în lumea asta palpabilă ceea ce simţi. De altfel, orice bijuterie pe care o lucrez păstrează în ea o trăire din momentul în care am lucrat-o, un sentiment, o idee", este crezul Andreei Niculescu.

Firea artistică a avut-o mereu în sânge, şi nici nu se putea altfel, pentru că ambii părinţi au fost pasionaţi, tatăl de fotografie şi creaţie de bijuterii şi mama de obiecte vestimentare. "Şi ceea ce făceam înainte, jurnalism şi design presupune creaţie, doar că, acum, am găsit o altă modalitate de expresie. Când am început, bijuteriile mele erau foarte clasice, serioase, în culori închise. Deşi nimeni nu ar crede la prima vedere, sunt destul de conservatoare. Admir deopotrivă o bijuterie simplă, cu o eleganţă aparte, dar şi piesele complexe, care devin, la un moment dat, mai mult decât accesorii obişnuite, prind „grai". N-aş spune că sunt o fire introvertită, ci mai degrabă însingurată", povesteşte artista.

Întâlniri providenţiale

Treptat, a descoper