In memoria lui Vladut Drumurile verii m-au purtat inevitabil si prin Satul de Vacanta din Mamaia. Daca esti turist venit in concediu la mare, ai toate motivele sa te indrepti catre astfel de locuri de distractie.
Dar, daca esti localnic, este greu de inteles de ce te-ai supune la asemenea incercari. Acolo, ideea de sat a disparut de mult. Greu iti mai dai seama de unde provine acest nume... cred ca din avion pare un fel de flipper. Are exact aceleasi caracteristici: este foarte zgomotos, foarte colorat si... flippaitor, iar printre masinariile foarte vechi si nu foarte noi de atractie se invarteste o mare de populatie. Totul este divers in satul de vacanta: culorile, muzica, oamenii si, nu in ultimul rand, animalele (de la caini vagabonzi la lei cu stapan). Dar... asa a fost intotdeauna la balci!
Plimbandu-ma prin zona, am vazut in marea de oameni o... aglomerare. Si urmand principiul lui Murphy: "Daca trei oameni stau intr-un loc - sigur se formeaza o coada", am purces si eu sa vad despre ce-i vorba. Era vorba despre lei. Nu din cei noi, ci din cei cu patru picioare. Stiti ca era si mai este o vorba: "Se uita lumea ca la urs"... ehe... acum ursii-s perimati... sau poate sunt greu de adus pe litoral... Acum lumea sta si se uita ca la urs... la lei! De fapt, e impropriu spus ca te uiti la lei. Te uiti la posesorul lor, care se agita cu o poza in mana.
Leoaica era letargica, slaba si legata in lant. Probabil ca este tot timpul foarte... sedata. Mai e si un pui pentru care trebuie sa platesti ca sa-l tii in brate sau sa faci poze cu el... Si dai lei grei sa faci o poza cu un leu!
Stiam ca legislatia - pe glob - este destul de stricta cand e vorba despre transferuri de animale, chiar si de plante sau semnite, dintr-o parte in alta a Terrei. Ca aceste norme se incadreaza intr-un capitol in care se specifica influenta acestor stramutari asupra stari
