Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila prezintă, în sinteză, Instrucţiunile pentru aplicarea Titlului IX “Soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrativ-fiscale”, document ce-i vizează pe administratorii companiilor şi care a suferit modificări.
Orice persoană care formează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ-fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat.
Lipsa actului administrativ-fiscal înseamnă nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ-fiscal.
Deciziile referitoare la bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
Forma şi conţinutul contestaţiei
În cazul în care contestatarul precizează că obiectul contestaţiei îl formează actul administrativ-fiscal atacat, fără însă a se menţiona, înăuntrul termenului acordat de organul de soluţionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe feluri de impozite, taxe, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, sau măsurile pe care le contestă, contestaţia se consideră formulată împotriva întregului act administrativ-fiscal.
În cazul în care contestaţia este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluţionare competente vor verifica împuternicirea, iar în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, contestaţia va purta semnătura şi ştampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
În situaţia în care contestaţia nu îndeplineşte cerinţele de depunere (împuternicirea în original sau în copie legalizată, semnătura şi
ştampila ), organele de soluţionare competente vor solicita contestatorului printr-o scri