● Eugen Istodor, 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă, Editura Polirom, 2012
Multe liste şi topuri cu cărţile literaturii române s-au alcătuit în ultimul deceniu. Reviste precum Observator cultural (încă din 2000), dar şi ALIA ori Corpul T s-au ocupat de romane; România literară şi, din nou, Corpul T au făcut clasamente cu poeţi şi cărţi de poezie (nu mai vorbesc de antologii de genul „celor mai frumoase poezii“ sau de colecţiile de romane româneşti fundamentale editate de Gramar sau Jurnalul Naţional); revista 22 a alcătuit, acum nişte ani, o „Bursă a scriitorilor români“; la publicarea foiletonisticii critice a lui Nicolae Manolescu, s-a vorbit de „lista lui Manolescu“ etc. Însă toate aceste demersuri au fost motivate de o anume nevoie de aranjare, selectare şi valorizare canonică, fiind, de fapt, micile lupte ale războiului de (re)ierarhizare a valorilor, pornit după ’89 în publicistica culturală. Lipsite de această miză gravă, de ideologia, energiile şi pasiunile stîrnite, au apărut însă, în ultimii ani, cîteva culegeri orientate exclusiv către cititori, volume oferind liste consultative de autori şi lecturi, celor pierduţi în producţia masivă de beletristică a timpului nostru. În Cărţile care ne-au făcut oameni (coord. Dan C. Mihăilescu, Humanitas, 2010), 19 personalităţi culturale – scriitori şi eseişti (Livius Ciocârlie, Ion Vianu, Andrei Cornea ş.a.), critici literari, istorici, dar şi artişti din alte zone artistice (Ştefan Câlţia, Victor Rebengiuc ş.a.) – au scris, sub forma unor minibiografii livreşti, despre cărţile care i-au marcat şi i-au influenţat. În antologia Care-i faza cu cititul? (coord. Liviu Papadima, ART, 2010), apărută în colecţia „Cărţile mele“ destinată copiilor, 25 de scriitori (din mai multe generaţii, mai mult sau mai puţin cunoscuţi) au scris despre prima lor carte citită, încercînd să-i atragă pe cei mici spre lectură.
