Luminile s-au stins, cortina a coborât, finala s-a încheiat. 52.374 de oameni au trăit pe stadion şi milioane la televizor cel mai important eveniment sportiv găzduit vreodată de România. Iar concluzia e unanimă: finala Europa League a fost un succes. Tragem astăzi o (primă) linie să vedem cu ce rămânem.
Stadionul, condiţia obligatorie pentru a fi gazdele unui asemenea meci, ne-a costat aproape 250 de milioane de euro şi ne-a adus 25.000 de turişti, record pentru Bucureşti. Detalii în textele alăturate. Ca o primă comparaţie, Ucraina a cheltuit cinci miliarde de euro pentru turneul final al Campionatului European din această vară şi aşteaptă 200.000 de turişti. Deci un turist în Ucraina costă 25.000 de euro faţă de 10.000 la noi. Sigur, vorbim despre competiţii diferite, care vor genera venituri diferite, şi nici Ucraina nu e modelul pe care ni-l dorim. Aşa că ar fi corect să ne comparăm cu oraşe gazde ale finalelor europene. Atena a generat 27 de milioane de euro din finala Champions League din 2007. Moscova în 2008 a ajuns la 40 de milioane de euro, în timp ce Roma, în 2009, şi-a crescut veniturile cu 45 de milioane de euro de pe urma finalei găzduite, dar un argument important e şi poziţionarea central-europeană a capitalei Italiei. Noi contabilizăm până acum aproximativ 10 milioane de euro. Nu pare rău, dar nu e de ajuns. Avem nevoie de alte "finale" pentru a amortiza măcar stadionul, iar finale nu înseamnă doar meciuri. Câştigul adevărat deocamdată e de imagine, dar acesta se pierde dacă nu e investit în ceva.
"Increible como esta el Nacional de Bucarest!"
... e doar unul dintre miile de mesaje pe Twitter despre Arena Naţională, în ziua finalei, trimis de un străin. Cât e de consolare că avem un stadion bun pentru faptul că l-am plătit atât de scump, e o discuţie inutilă acum, când e gata. Sigur că stadionul nu e perfect. Şi miercu
