În lipsă de alte mijloace, e bine să negociem tot ce putem pentru a preveni încă o situaţie neplăcută

N-aţi ştiut că şi fotbalul e supus negocierilor? Ei bine, iată că da! Şi nu, nu e vorba de transferuri. Acolo e limpede şi explicabil, e vorba de tranzacţii, de bani, de taxe şi impozite, e pe undeva logic ca discuţiile să fie cît mai dure. Mai nou, aflăm că se tratează pentru datele de disputare a meciurilor, că se fac înţelegri în prealabil, care înţelegeri se pot distruge dacă doar una dintre părţi îşi arată inflexibilitatea.

La discuţiile privind calendarul meciurilor din preliminariile Mondialului din 2014, fiecare se înţelesese cu fiecare. Mai puţin România cu Olanda. Ceea ce a cam dinamitat orice alte posibile tratative, aşa că e de aşteptat ca FIFA să decidă ce şi cum. Iar FIFA va decide cum crede de cuviinţă, fără să ţină seamă de prea multe dintre doleanţele celor implicaţi. Probabil că Olanda va fi uşor avantajată, căci marile puteri, nu doar în fotbalul de club, ci şi în cel al “naţionalelor”, au partea lor de protecţie. De unde şi iritarea turcilor şi a maghiarilor, care-şi văd şi ei periclitate interesele. Iritare la adresa României, să ne înţelegem, căci noi, prin refuzul nostru de a accepta ce ne ofereau olandezii, am făcut ca discuţiile să rămînă fără rezultat.

Dar oare au greşit românii? Nu cumva olandezii au acţionat de pe poziţii de forţă? De acord, chiar sînt o forţă, dar asta nu înseamnă că tot ce vor ei trebuie acceptat ca atare. Conform FRF, ei ar fi vrut să jucăm cele două meciuri directe în luna martie, la interval de 4 zile carevasăzică. Extraordinar! Mai rămînea să ne solicite să jucăm ambele partide la Amsterdam. Ideea unei “duble” cu Olanda în martie e proastă de-a dreptul, căci în martie Liga 1 abia s-ar relua după o pauză suficient de lungă. Oricum perspectiva duelurilor cu Olanda nu-i încurajatoare, măcar să ştim c