„1942,
Sâmbătă, 21 februarie
Ştefan Horthy, fiul Regentului a fost ales Vice-Regent, sau «Înlocuitor» al Regentului permanent, adică pe viaţă... (cât o ţine?). Faptul că Regentul nu recomandase pe nimeni era o indicaţie, pe care am relevat-o. Nu m-am înşelat. Horthy junior e un client al localurilor de petrecere, şi alegerea sa, dacă a mirat pe ungurii cu bun simţ – mai sunt de ăştia – a mai nemulţumit profund pe nemţi (judecând după cei din Bucureşti), căci Ştefan Horthy nu poate suferi pe germani şi trece drept anglofil... Ziarele noastre sunt aproape mute asupra alegerii, dar din câte am aflat, pare că a fost luptă în Parlamentul unguresc, căci Arhiducele Albrecht avea mulţi partizani... Alegerea lui Horthy junior dovedeşte că oligarhia grofilor continuă să fie stăpână pe situaţie, şi grofii l-au ales fiindcă ştiu că omul va fi o păpuşă în mâinile lor...
Dombrovski a stat mult de vorbă cu Neubacher, prietenul său, la un păhărel de vin. Neamţul adusese de la Sofia câteva sticle de vin bun, oferite de Regele Boris şi alcoolul i-a deschis sufletul şi a vorbit fără căluş la gură... A spus lui Dombrovski că merge greu cu Antonescu, din cauza situaţiei economice din România, în plină anarhie. Nici o idee, nici o îndrumare, nici o metodă... Ce spune Neubacher e adevărat, dar supărarea lui e probabil mai mult provocată de faptul că micile gheşefturi nemţeşti nu merg pe roate...
Neubacher a fost la Berlin, pe timpul vizitei lui Antonescu şi a asistat chiar la întrevederea cu Göring – şi pretinde că Mareşalul nostru avea aerul foarte nemulţumit... Dombrovski a profitat de ocazie ca să pună prietenului său, lămurit, chestiunea legionarilor. «Spune, mă, ce aveţi de gând cu legionarii pe care îi ţineţi în Germania?» Neubacher i-a declarat că e o simplă chestiune de ospitalitate: «Ne-am servit de ei şi, dă-o dracului, nu putem să le refuzăm azil
