Poate economia românească să se dezvolte fără o piaţă de capital puternică? Aceasta ar trebui să fie una dintre întrebările fundamentale pe care să şi le pună statul şi mediul privat dacă vor cu adevărat să găsească soluţii pentru ieşirea din criză.

Pentru că finanţarea este probabil principala problemă a companiilor locale în acest moment, iar ultimii doi ani de criză au arătat că politica de a te baza exclusiv pe capitalurile străine (prin investiţii străine directe sau credite bancare) este foarte periculoasă mai ales pentru companiile cu capital privat românesc, care au fost cele mai lovite de avalanşa insolvenţelor.

Asta în timp ce Bursa a fost marginalizată şi nu şi-a câştigat rolul de finanţator al economiei, prin atragerea capitalului de la investitorii privaţi şi direcţionarea acestora către companii. Statisticile arată că Bursa de la Bucureşti nu a fost niciodată un concurent real pentru bănci, în condiţiile în care nici în anii de vârf, înainte de declanşarea crizei, nu a reuşit să atragă companii dispuse să se finanţeze. În perioada 2005-2007, Bursa a avut doar 4 oferte publice iniţiale de vânzare de acţiuni (IPO), în valoare de 125 mil. euro, în timp ce băncile au finanţat în acei ani companiile cu zeci de miliarde de euro. După ce criza a lovit puternic Bursa şi a prăbuşit valoarea companiilor listate, nimeni nu a mai fost dispus să se listeze, considerând preţurile prea mici.

Faptul că Bursa de la Bucureşti a fost lovită mai puternic decât pieţele din regiune şi economia românească (în principal companiile private cu capital românesc) este mai vulnerabilă în acest moment se datorează însă tocmai faptului că cele două nu au reuşit să se sprijine reciproc.

Pe de o parte, lichiditatea mică a Bursei şi absenţa investitorilor locali puternici, de genul fondurilor de pensii şi al fondurilor mutuale o fac o victimă sigură în faţa retr