Spaniolul a cîştigat ieri pentru a şaptea oară Masters-ul din capitala Italiei, după un scurt 6-1, 6-3 în finală cu Roger Federer.

Putea să fie 6-1, 6-1, dar parcă ceva, nu se ştie exact ce, o rotiţă a unui ceas care măsura abia puţin peste o oră din meci poate, s-a opus. Finala de la Roma a mai căpătat o felie de 8 minute, care nu a schimbat însă deznodămîntul. Rafael Nadal a mai cucerit un titlu în capitala Italiei, pe aceste terenuri cu zgură intens cărămizii care îi surîd jocului său mai prietenos decît cele din Madridul de acasă.

După o săptămînă frămîntată, în care s-a văzut pus pe muchie de un Ernests Gulbis agresiv şi puternic, apoi dus aproape de limită, din nou!, de un David Ferrrer tot mai îndrăzneţ, spaniolul a început să se apropie de jocul său maxim exact atunci cînd i-a trebuit mai mult, în semifinala cu Tomas Berdych şi apoi în finala cu Roger Federer.

Rivalitate de 11 ani

Toată lumea a aşteptat confruntarea cu numărul 30 dintre Roger şi Rafa, cîrlionţ zîmbitor al unei rivalităţi care datează din 2003, dar s-a aprins cu adevărat în 2005. Mulţi s-au întors spre finala epică dintre cei doi de la Roma 2006, cîştigată de iberic în cinci seturi, salvînd două mingi de meci. Ieri însă, intriga aproape că a lipsit.

Federer a promis că-şi va ataca adversarul, că va încerca să-l ia repede, tactică eficientă împotriva lui pe orice suprafaţă. Nu a putut s-o facă. Răspunsurile acide ale lui Nadal, îndreptate spre brusc tremurătorul rever, şi propriile erori neforţate ale elveţianului au dus la un 6-1 rapid pentru Rafa.

În setul al doilea, Roger a întrerupt seria, dar doar pentru puţin timp. Apoi, parcă dintr-o dată, tabela arăta 6-1, 5-1. Spaniolul a servit pentru meci, dar şi-a pierdut serviciul la zero. La 5-3 însă, şi l-a cîştigat la zero, pecetluind cu un zîmbet mare şi un pumn strîns al şaptelea titlu al său la Roma.

A