Sambata trecuta a fost ziua mondiala a batailor cu perne. In 70 de orase din intreaga lume - New York, Moscova sau Amsterdam - mii de oameni s-au batut cu perne de le-au mers fulgii. Nu si la Bucuresti, dar la Bucuresti si in intreaga Romanie, de doua saptamani, oamenii au o distractie. Bataia cu dosarele parchetului.

De la afacerea Tigareta II din urma cu 10 ani nu a mai existat un asa apetit pentru scenarii in care sunt implicati presedinti, fii si fiice de presedinti, politisti si servicii secrete.

Peste tot pluteste umbra presedintelui in functie, Traian Basescu. El este implicat in arestarea unui puternic om de afaceri sau a unui puternic om din fotbal.

Sunt putini oameni in Romania care nu ar baga mana in foc ca la mijloc este biblicul "deget al lui Dumnezeu", "Deus ex machina". Pana si necredinciosii discipoli ai lui Nietzsche au uitat ca "Dumnezeu a murit".

Nimeni nu-si pune intrebarea: dar daca Traian Basescu nu are puterea care i se atribuie? Sau daca aceasta putere pleaca tocmai din ceea ce i se atribuie, dar nu detine de fapt, lucru care ar putea fi lesne corectat?

Adrian Nastase, fostul premier, acuza ca este purtat prin tribunale de parchetul lui Traian Basescu. Presa preia declaratiile sale, dar nu aminteste ca in timpul mandatului sau de premier il purta prin tribunale pe Traian Basescu (dosarul Flota) si nici ca a cerut explicit unui inalt procuror sa-l aresteze pe Mugur Ciuvica pentru documentul Armaghedon II.

Daca totul ar fi o bataie cu perne, lucrurile ar putea fi luate "ˆ la legere".

Dar lucrurile sunt mult mai grave. Ceea ce inteleg, cel putin eu, este ca acestei tari nu i se da nicio sansa. Nu credem ca procurorii ar putea fi independenti - ca au inceput sa fie -, ca o ancheta isi poate urma firesc cursul fara "indicatii pretioase". Nici eu nu cred pe de-a-ntregul, si asta ma sperie uneori. Daca a