Pânzele pe care le coase reprezentând reproduceri ale marilor pictori renascentişti au o frumuseţe Divină motiv pentru care nu le vinde niciodată.
La vârsta de trei ani Asineta Giulescu a luat pentru prima oară acum în mână lucrând aşa cum văzuse la bunica. „Îmi plăceau rochiile purtate de ea, frumos tivite cu care ieşea la hora satului. Aşa s-a născut pasiunea mea pentru goblenuri, iar din ac şi aţă am început să fac goblenuri”, spune femeia pe care am găsit-o într-un magazin din centrul oraşului Drăgăşani, loc unde vinde îmbrăcăminte şi încălţămite de cea mai bună calitate. În interior, o atmosferă caldă, plăcută, pe pereţi străjuind zeci de goblenuri înrămate. Aici pot fi văzute „Autoportret”, „Omul cu coiful de aur”, „Rembrandt alături de Saskia, prima sa soţie”, „Madonna Sixtină”, a lui Rafael, sau „Băiatul în albastru”, „Icoană din sec al XVI-lea”, „Sf. Elena”, a lui Veronese, „Dimineaţă de Paşte” sau un goblen, cel mai mare dintre toate, 70 cm/54 cm. „Isus cu Maria Magdalena” după Gerard van Honthorst. „Cred că în goblenul «Prorocul Eremia» din Vechiul Testament, după Rembrandt, cred că am atins perfecţiunea”, povesteşte femeia.
Frumuseţea goblenurile este de sorginte Divină
La un ermitaj, la San Petesburg, Asineta a petrecut ore în şir în faţa monumentalelor tablouri. „Perioada Renaşterii din care m-am inspirat foarte mult în goblenurile mele consider că a fost una în care oamenii au fost aleşi de Dumnezeu”, povesteşte artistul care de 25 de ani coase cu extraodinară migală fiecare punct pe pânză, atentă la nuanţele culorilor, la căldura pe care să o exprime tablourile sale. „Pot sta o zi întreagă să caut o anumită nuanţă pentru o anumită culoare. Este îndeajuns un fir de aţă şi poţi rata totul, poţi schimba înfăţişarea personajului pe care vrei să-l realizezi”, povesteşte cu blândeţe în voce despre „copiii” săi. „Până acum am
