De aproape opt ani de zile, monopolizată în interes personal de către preşedintele Băsescu, politica externă a României a ajuns o zonă calamitată. Motivaţia acestui eşec este faptul că însăşi sursele de inspiraţie a acestei politici – strategiile unilateraliste şi antieuropene ale fostei administraţii americane George Bush jr. – au cunoscut o înfrângere usturătoare. La vremea respectivă, Băsescu a plagiat fără scrupule litera şi spiritul unor texte politice de la Washingtonul oficial, dar şi comportamentul arogant, agresiv al neoconservatorilor faţă de Europa toată, de la Atlantic la Urali. În urmă cu 6-7 ani, minţi lucide afirmau că Irakul a fost Stalingradul lui Bush. Astăzi se poate spune că Marea Neagră a fost Stalingradul lui Băsescu. Plagierea şi promovarea, de către Traian Băsescu, a fostelor politici neoconservatoare ale administraţiei Bush jr. în regiunea Mării Negre, au adus României daune politice, economice, de imagine internaţională şi morale considerabile, şi s-au produs astfel:
- la 9 martie 2005, liderul neoconservator Bruce Jackson a susţinut declaraţia politică "Viitorul democraţiei în regiunea Mării Negre” (document clasificat la vremea respectivă), în faţa Comitetului de relaţii externe a Senatului SUA, Subcomitetul pentru afaceri europene. În esenţă, Jackson a cerut Congresului patru lucruri: (1) să iniţieze măsuri revizioniste pentru anularea Convenţiei de la Montreux (1936) privind accesul în Marea Neagră, care prevede limitarea şi interzicerea prezenţei militare în Marea Neagră a unui stat neriveran, cu alte cuvinte să se impună Rusiei şi Turciei să accepte staţionarea, patrularea şi dreptul de intervenţie în Marea Neagră a Flotei a 6-a americane, din Mediterana; (2) să adopte o politică de confruntare deschisă cu Rusia, punct de vedere susţinut de Jackson cu o serie de atacuri de o violenţă extremă la adresa acesteia, cum ar fi: "a
