O cititoare ne întreabă dacă, după moartea unei rude pe care a moştenit-o, este obligată să plătească şi datoriile pe care aceasta le avea şi cât timp are la dispoziţie. Specialistul ziarului Libertatea, avocat Alexandra Gabriela Velican, a răspuns solicitării noastre.

Transmisiunea moştenirii este reglementată de Noul Cod civil în articolele 1.100-1.134. Cei chemaţi la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului pot accepta moştenirea sau pot renunţa la ea. La decesul unei persoane pe care o moştenim, avem la dispoziţie un an pentru a opta dacă acceptăm sau nu succesiunea defunctului.

Această opţiune trebuie făcută în funcţie de bunurile ce compun masa succesorală, întrucât se transmit atât activul, cât şi pasivul. Adică nu moştenim doar bunurile şi banii defunctului, ci şi eventualele datorii pe care acesta le-a contractat în timpul vieţii. Plata se face în funcţie de situaţie

Dar modalitatea în care putem fi obligaţi la plata datoriilor celor pe care îi moştenim depinde de situaţie. În primul rând, dacă se renunţă la moştenire (printr-o declaraţie expresă la notar), e evident că nici bunurile şi nici datoriile celui decedat nu trec la moştenitori.

Acceptarea unei succesiuni presupune însă că moştenim atât activul (bunuri mobile şi imobile, bani, creanţe), dar şi pasivul (datorii şi sarcini). Însă moştenitorii, în principiu, răspund pentru pasivul moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia. Astfel, dacă acela pe care îl moştenim are mai multe datorii decât bunuri şi creanţe, nu vom fi obligaţi să plătim excedentul, adică nu vom plăti cu bunurile sau cu banii proprii, ci doar cu ce am moştenit de la defunct.