Ne aflăm în ultima lună a anului bisericesc, iar în cea de-a cinsprezecea zi creştinii sărbătoresc marele praznic al Adormirii Maicii Domnului. Atât credincioşii ortodocşi, cât şi cei romano-catolici prăznuiesc la 15 august moartea şi aşezarea în mormânt a Sfintei Fecioare Maria dar şi înălţarea Preacuratei la Cer.

“Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci, cu trei zile mai înainte, a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: «Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare». Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci, de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite. După rugăciune s-a întors acasă, şi îndată s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind Lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic”, aflăm din volumul “Vieţile sfinţilor de peste tot anul”.

La auzul acestei veşti, femeile chemate s-au tânguit însă “Preacurata le-a adeverit, că mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri.”

Deodată un tunet a răsunat iar pe cer s-au ivit nenumăraţi nori