Este apicultor de mai bine de doăuzeci de ani şi a înţeles rapid că produsele ecologice sunt căutate aşa că acum produce miere eco. Ioan Cămărăşan s-a apucat de apicultură chiar dacă îi era frică de albine. Era o tradiţie în familia soţiei sale şi părea o sursă de venit bună chiar dacă nu pe moment. „Mă puteai scoate din sat cu o albină. M-am făcut apicultor, deşi eram o victimă frecventă a albinelor: oriunde mergeam la câmp şi oricâţi oamenii erau în jur pe mine mă înţepa albina sau viespele. Tatăl soţiei mele este apicultor şi el m-a învăţat totul despre albine şi încet, încet, împreună cu soţia mea, am reuşit să dezvoltăm o afacere, albinele au devenit sursă de venit “, spune el.

Dar până să îi aducă bani apicultorului, albinele au însemnat investiţie perseverenţă şi muncă. „Am pornit cu zece stupi şi azi avem 300 dar până să ajungem la acest număr am investit nu atât bani cât muncă şi timp, răbdare”, spune el. Prima lecţie de apicultură învăţată de Ioan Cămărăşan a fost aceea că albinele nu înţeapă decât dacă ceva nu le convine sau dacă mirosul le atrage. Apoi a învăţat zeci de alte lucruri despre cum trebuie îngrijite şi de ce condiţii au nevoie ca să fie productive. „Există o vorbă din bătrâni care spune că dacă nu te uiţi în jos în stup te uiţi în copac. Albinele au nevoie de multă atenţie pentru că se întâmplă să părăsească stupul. Apoi stupii au nevoie de o anumită temperatură  pentru ca ele să reziste. Aceştia trebuie să fie amplasaţi într-o zonă unde sunt multe flori încă de la începutul sezonului cald până la sosirea toamnei”, enumeră apicultorul câteva din necesităţile hărnicuţelor producătoare de miere.

„Miresme” de export

Văzând că în România mierea nu este foarte căutată, Ioan Cămărăşan s-a orientat spre export. Cum în Uniunea Europeană la mare căutare sunt produsele ecologice, apicultorul a decis să producă miere