Rachetele Patriot, a căror instalare în Turcia a fost aprobată marţi de NATO, reprezintă un sistem de apărare avansat de tip sol-aer, împotriva avioanelor sau rachetelor de croazieră sau balistice, informează BBC News Online.

Producţia a început în 1980, însă sistemele Patriot au fost utilizate pentru prima dată în Războiul din Golf, în 1990-1991, după invazia Kuwaitului de către Irak, cu toate că eficienţa împotriva rachetelor irakiene Scud a fost scăzută în comparaţie cu estimările făcute de armată.

Echipamentul a cunoscut îmbunătăţiri succesive, îndeosebi în privinţa capacităţilor de neutralizare a rachetelor balistice, find utilizat cu succes în Operaţiunea Iraqi Freedom din 2003.

Rachetele Patriot sunt deţinute de 12 ţări: Statele Unite, Olanda, Germania, Japonia, Israel, Arabia Saudită, Kuwait, Taiwan, Grecia, Spania, Coreea de Sud şi Emiratele Arabe Unite.

Sistemul este bazat pe o remorcă mobilă, transportabilă cu avioane de tip C5 Galaxy, iar componentele sunt inter-operabile, astfel încât ţările NATO pot colabora în asamblarea unui sistem de apărare, care poate fi instalat într-o regiune îndepărtată, precum graniţa turco-siriană.

Un sistem Patriot este alcătuit din patru elemente: sistemul radar, centrul de control şi generatorul de energie electrică, turnurile de comunicaţii şi lansatoarele de rachete instalate pe camioane.

Producătorul garantează că un camion poate fi echipat cu până la 16 lansatoare, însă armata Statelor Unite foloseşe de regulă de la cinci până la opt lansatoare per baterie.

Fiecare lansator este echipat cu patru rachete, ultima versiune de tip "Pac-3" având capacitatea de a susţine chiar 16 rachete. Lansatoarele pot fi dispuse şi coordonate cu până la un kilometru depărtare de centrul de control.

Radarul funcţionează cu tehnologia reţelei de antene comandate în fază, care scanează cer