Tensiunile politice interne au turnat gaz peste focul unei crize pe care politicienii fie nu o înţeleg, şi atunci e grav, fie nu o simt în propriile buzunare, şi atunci sunt cinici.
România a fost avertizată insistent asupra faptului că este vulnerabilă în faţa pericolului deteriorării situaţiei în periferia înglodată în datorii a Europei. Avem o economie conectată prin canalele afacerilor comerciale, bancare şi ale investiţiilor la Grecia, Italia sau Spania, ţări care se zvârcolesc acum în criză acută. În plus, românii care lucrează în străinătate trimit acasă valută şi acest gest oferă un sprijin monedei naţionale. Acesta a fost motivul pentru care experţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) au respins orice idee de relaxare fiscală şi au amânat reîntregirea salariilor de la începutul acestui an. Tot din această spaimă, Ministerul Finanţelor a fost extrem de activ în pieţele financiare în prima jumătate a anului şi a acumulat o rezervă de bani pentru a acoperi nevoile viitoare ale bugetului, deoarece era previzibilă o accentuare a crizei şi o îngheţare, cel puţin temporară, a fluxului de bani.
Ceea ce era o ipoteză precaută de lucru a devenit realitate. Grecia este în pericol de a fi alungată din zona euro, în ciuda eforturilor politice de a o menţine în acest club protector. În Spania, lucrurile s-au deteriorat rapid şi săptămâna trecută s-a încheiat cu o catastrofică prăbuşire a bursei din Madrid, în strigătele de ajutor ale regiunilor care cer bani guvernului federal. Costurile împrumuturilor sale s-au inflamat, se pare că Spania va rămâne fără bani în septembrie şi singura soluţie ar putea veni de la FMI.
În aceste condiţii, economia României se va mişca în mijlocul a ceea ce Nouriel Roubini ar putea numi „o furtună perfectă“, declanşată de un nou episod al tragediei Greciei, continuată de şocurile econ