Chiar dacă nu-şi mai ştiu limba, iar obiceiurile li s-au şters treptat, armenii din Gherla se mândresc cu legendele legate de pictura Rubens, cu ciorba angajabur şi cu momentele în care comunitatea strânge rândurile în faţa necazurilor. Pe Estegar Janos nu ai cum să nu-l observi pe stradă. Domn de statură medie, cu ochelari, cu un zâmbet misterios, uşor adus de spate, veşnic îmbrăcat la patru ace te duce cu gândul la personajele din basmele Fraţilor Grimm. Este capul comunităţii armeneşti din Gherla, oraş construit de armeni, cu o arhitectură aparte şi cu legende în fiecare casă.

Domnul Estegar vorbeşte cu oricine, ar putea scrie şi cărţi, dar are reţineri atunci când vine vorba de comoara comunităţii: "Coborârea de pe cruce" a lui Rubens din catedrala armenească, pictură care spune aproape toată istoria armenilor din Gherla. Îl rugăm să ne spună cum au ajuns armenii în zonă, poveste care a durat aproape două ore. Şi începe...

"Colonia asta a pornit din Armenia, tare demult, a pornit din oraşul Armin, în jurul anului 1200, din cauza războaielor. Din cauză că se tot deplasau, armenii au preluat meserii specifice, una dintre ele fiind comerţul, şi aşa au ajuns în Moldova, datorită disciplinei din acea vreme. Din 1662 au apărut problemele în Moldova, Duca Vodă era la cârma provinciei, era grec de origine şi nu-i simpatiza foarte tare din cauza concurenţei pe care o făceau grecilor pe linie de comerţ.

Moldova sărăceşte şi porneşte o răscoală semiboierească, care a fost înăbuşită în sânge de Duca Vodă. Armenii împachetează din nou şi urcă Munţii Orientali, stau doi-trei ani în corturi, lăsând în Moldova casă, biserici, tot. Din când în când trimiteau soli, dar răspunsul era mereu acelaşi: întoarcerea nu este posibilă pentru că Duca Vodă dă foc caselor şi bisericilor.

Atunci armenii se hotărăsc să intre în Transilvania şi